Untitled-1

Rationalizarea : adevar sau capcana? Implicatiile disonantei cognitive si rationalizarii in procesul de luare a deciziilor.

  • Ce este rationalizarea?

     Rationalizarea este mecanismul psihologic prin care un individ atribuie convingeri si explicatii dupa luarea unei decizii. Deseori, acest proces poate duce la alterarea convingerilor pentru a fi in acord cu decizia luata. Scopul procesului de rationalizare se rezuma la incercarile de a explica un anumit comportament (ex: sunt absent pentru ca nu am dormit) sau de a ne pune alegerile intr-o lumina mai favorabila (fumez pentru ca ajuta la relaxare). Rationalizarea depinde de gradul de obiectivism si introspectie.

  • Caracterul inselator al rationalizarii

Rationalizarea poate deveni o sursa de dezechilibru psihologic in multe contexte, intrucat poate sacrifica adevarul in favoarea unei imagini personale pozitive.

Exemplificarea poate reflecta sau altera realitatea intr-o maniera care satisface nevoia de a avea dreptate sau de a evita responsabilitatea.

Deseori ne identificam cu explicatia sau povestea creata, chiar daca nu este corecta. Ajungem sa credem cu tarie in propriile rationalizari, ignorand sau alterand toate informatiile care nu se potrivesc cu ceea ce vrem sa credem.

     Cu alte cuvinte, alegem sa credem ceea ce ne ajuta in detrimentul depunerii efortului de a afla realitatea si a ne ajuta perceptiile si comportamnetul in acord cu aceasta. Imaginatia, inteligenta,memoria si creativitatea nostra pot oricand sa justifice orice alegere: sa mergem sau nu in vacanta, sa ramanem sau sa plecam dintr-o relatie, sa ne asumam sau nu vina in diferite contexte, samd.

Procesele psihologice conlucreaza pentru a genera acest rezultat-cognitia genereaza gandurile care sustin alegerea, memoria selecteaza si modifica amintirile pentru a fi in acord, creativitatea duce la noi si noi modalitati de interpretare.

        Depinde doar de ceea ce alegem sa facem, iar rationalizarea apare pentru a justifica alegerea. Astfel , acest proces este unul postdecizional, ajustand convingerile in functie de alegere.

Rationalizarea care ignora realitatea este influentata de factori precum : teama de esec, nevoia de superioritate, lipsa capacitatii de asumare, lipsa increderii in ceilalti, nevoia de a avea mereu dreptate, atitudinea critica sau teama de perdeapsa, teama de scadere a valorii personale, teama de respingere, teama de penibil.

  • Ce este disonanta cognitiva?

Teoria disonantei cognitive se refera la disconfortul psihologic resimtit de oameni cand experimenteaza ganduri inconsistente. Trairea este similara unui conflict interior, in cadrul caruia mai multe ganduri si informatii opuse sunt atribuite unei situatii sau decizii. Disonanta cognitiva este o stare aversiva care impune o rezolvare imediata.

Exista numeroase teorii care explica disonanta cognitiva ca fiind un rezultat al discrepantei dintre tiparele cognitive formate in primii ani de viata si realitatea obiectiva. Se genereaza, astfel, o stare de incongruenta care genereaza disconfort psihologic sau chiar stari de anxietate. Prioriatea in aceste situatii este de a genera o stare de congruenta-fie prin negarea realitatii si pastrarea tiparelor vechi , fie prin adaptarea la realitate si imbunatatirea tiparelor cognitive.

Starile cel mai des asociate disonantei cognitive sunt:

  • Disconfort psihologic;
  • Stare de tensiune;
  • Sentimente neplacute-anxietate, furie, tristete, confuzie;
  • Sentiment neplacut de vigilenta;
  • Impactul rationalizarii in reducerea disonantei cognitive si procesul de luare a deciziilor.

Deseori ne gasim pusi in fata luarii unei decizii dificile intre doua optiuni care prezinta beneficii la fel de puternice. Acest proces este consumator si genereaza stari conflictuale congruente cu disonanta cognitiva. Altfel spus, ne referim la situatiile in care stim si nu stim ceea ce trebuie facut. Apar convingeri conflictuale, intre ganduri noi si ganduri vechi. Este o situatie care ne provoaca sa gasim solutii la situatii pe care nu le-am fi anticipat sau care am fi crezut ca nu ni se vor intampla tocmai noua. Principiile vechi intra in conflict cu cele prezente, iar beneficiile zonei de confort ameninta beneficiile nevoilor prezente si invers.

 Modele noi ale disonantei cognitive arata cum mecasnimele care sustin schimbari ale atitudinii sunt activate rapid, fara prea multa deliberare, ca rezultat al procesului de luare a deciziilor. Acest proces este antrenat de disconfortul disonantei cognitive si instinctul de a-l elimina cat mai repede. Prin urmare, decizia luata este intarita ulterior de procesul de rationalizare, gasind rapid explicatii care sa ne faca sa credem ca mergem pe drumul corect.

Memoria poate fi deasemena implicata, selectand sau alterand amintiri pentru a ne confirma si sutine alegerea.

Putem sa credem ca o anume situatie nu a fost din vina noastra, plasand responsabilitatea in totalitate asupra factorilor externi precum: dificultatea vietii, greselile celorlalti, o suita de intamplari, obstacole de netrecut, datorii morale sau limitari ale valorilor personale, etc.

                                      Luam ca  exemplu

  • un parinte care considera ca a tipa la copil este gresit dar, in acelasi timp considera ca are efect.

 Apare astfel o stare conflictuala de disonanta cognitiva in care ceea ce face este, in egala masura, util si distructiv. Aceasta stare de ganduri opozante il impinge pe parinte sa ia o decizie , alterand atitudinile uneia din decizii si gasind explicatii pentru a o valida pe cealalta.

  • In conditiile in care se bazeaza pe convingerea personala , acesta isi va schimba atitudinea fata de caracterul distructiv al tiparului, gasind explicatii precum „poate nu e atat de grav”, „nu reactioneaza la nimic altceva”, „sunt prea ocupat sau obosit sa schimb ceva”, „este vina copilului/sotului, bunicilor”, „schimbarea , la varsta mea , este imposibila”, „teoria nu este la fel ca practica”, etc. Memoria intervine, alterand impactul emotional al amintirilor legate de violenta verbala, generand explicatii tip: „asa am crescut si eu”, „sunt bine acum, am si uitat cum se tipa la mine”, „si parintii mei au facut la fel si sunt ok”. Astfel isi pastreaza imaginea de sine integra si poate continua in aceeasi maniera.
  • In conditiile in care se bazeaza pe realitate, parintele va accepta aspectul distructiv al propriului comportament si va alege ganduri precum: „este important cum comunic cu copilul meu”, „tonul vocii mele il afecteaza direct”, „ma documentez si incerc in continuu sa devin un parinte mai bun”. Si amintirile vor fi diferite, spre exemplu parintele va spune: „am trecut si eu prin asta si stiu cum este”, „nu vreau sa fac greselile pe care le-au facut parintii mei”, „copilul meu trebuie sa aiba conditii de mai bune decat am avut eu”.
  • Arii corticale implicate in disonanta cognitiva si luarea deciziilor

Prin tehnici de imagistica s-a reusit corelarea directa a mecanismului de reducere a disonantei cognitive in procesul decizional cu arii precum girusul prontal inferior, striatumul ventral, regiunile fronto-parietale si insula.

Reglarea emotionala joaca un rol imporatnt in procesul decizional prin asocierea cu relaxarea psihologica, activitatea crescuta la nivelul girusului frontal inferior si reducerea activitatii sistemului limbic.

  • Legatura dintre schimbarea atitudinii si activitatea din regiunile frontoparietale este relevanta , acestea din urma fiind implicate atat in procese mintale precum introspectia, auto-analiza si procesarea informatiilor legate de sine cat si in generarea scopurilor directionate catre rezultate dezirabile.
  • La nivelul striatumului ventral , activitatea principala este asociata cu schimbarea atitudinii. Striatumul joaca un rol important in procesarea si analiza informatiilor de caracter hedonic  si evalueaza calitatea subiectiva rezultatelor.
  • In ceea ce priveste activitatea girusului frontal inferior  si  a regiunilor limbice, functiile asociate sunt: evaluarea afectiva a stimulilor, inhibitia sau intarirea anumitor stimuli din timpul analizei optiunilor, evaluarea stimulilor ca functie a factorilor relevanti in context.
  • Concluzii si sfaturi
  • Atentie la caracterul subiectiv al trairilor si gandurilor tale;
  • Atentie la capacitatea de adaptare si flexibilitate;
  • Cauta de fiecare data sa pui sub semnul intrebarii anumite ganduri care nu au neaparat o baza solida;
  • Informeaza-te constant si transforma adevarul intr-o valoare personala;
  • Asociaza greselile cu evolutia si procesul de invatare, nu cu sentimentul de valoare personala;
  • Incearca sa comunici deciziile, gandurile si sentimentele cu prieteni care au capacitatea de analiza echidistanta si obiectiva;
  • Intelege ca viata inseamna evolutie, iar evolutia NU trebuie sa fie usoara, ci implica un grad mediu de efort;
  • Terapia este metoda cea mai benefica pentru a evita rationalizarea care duce la dezechilibru, fiind o metoda de conectare cu introspectia , autocunoasterea si realitatea obiectiva;

Biliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3150852/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3077566/

https://brainworldmagazine.com/the-neuroscience-behind-rationalizing-our-mistakes/?fbclid=IwAR3hgyYGX8T4lVrf_i9mrg5_xYH1Bh33cuWtpRgaBcAG2NxkkGCYhhGXhIY

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7101003/

https://www.cambridge.org/core/journals/behavioral-and-brain-sciences/article/rationalization-is-rational/2A13B99ED09BD802C0924D3681FEC55B

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *