Untitled-1

Rationalizarea : adevar sau capcana? Implicatiile disonantei cognitive si rationalizarii in procesul de luare a deciziilor.

  • Ce este rationalizarea?

     Rationalizarea este mecanismul psihologic prin care un individ atribuie convingeri si explicatii dupa luarea unei decizii. Deseori, acest proces poate duce la alterarea convingerilor pentru a fi in acord cu decizia luata. Scopul procesului de rationalizare se rezuma la incercarile de a explica un anumit comportament (ex: sunt absent pentru ca nu am dormit) sau de a ne pune alegerile intr-o lumina mai favorabila (fumez pentru ca ajuta la relaxare). Rationalizarea depinde de gradul de obiectivism si introspectie.

  • Caracterul inselator al rationalizarii

Rationalizarea poate deveni o sursa de dezechilibru psihologic in multe contexte, intrucat poate sacrifica adevarul in favoarea unei imagini personale pozitive.

Exemplificarea poate reflecta sau altera realitatea intr-o maniera care satisface nevoia de a avea dreptate sau de a evita responsabilitatea.

Deseori ne identificam cu explicatia sau povestea creata, chiar daca nu este corecta. Ajungem sa credem cu tarie in propriile rationalizari, ignorand sau alterand toate informatiile care nu se potrivesc cu ceea ce vrem sa credem.

     Cu alte cuvinte, alegem sa credem ceea ce ne ajuta in detrimentul depunerii efortului de a afla realitatea si a ne ajuta perceptiile si comportamnetul in acord cu aceasta. Imaginatia, inteligenta,memoria si creativitatea nostra pot oricand sa justifice orice alegere: sa mergem sau nu in vacanta, sa ramanem sau sa plecam dintr-o relatie, sa ne asumam sau nu vina in diferite contexte, samd.

Procesele psihologice conlucreaza pentru a genera acest rezultat-cognitia genereaza gandurile care sustin alegerea, memoria selecteaza si modifica amintirile pentru a fi in acord, creativitatea duce la noi si noi modalitati de interpretare.

        Depinde doar de ceea ce alegem sa facem, iar rationalizarea apare pentru a justifica alegerea. Astfel , acest proces este unul postdecizional, ajustand convingerile in functie de alegere.

Rationalizarea care ignora realitatea este influentata de factori precum : teama de esec, nevoia de superioritate, lipsa capacitatii de asumare, lipsa increderii in ceilalti, nevoia de a avea mereu dreptate, atitudinea critica sau teama de perdeapsa, teama de scadere a valorii personale, teama de respingere, teama de penibil.

  • Ce este disonanta cognitiva?

Teoria disonantei cognitive se refera la disconfortul psihologic resimtit de oameni cand experimenteaza ganduri inconsistente. Trairea este similara unui conflict interior, in cadrul caruia mai multe ganduri si informatii opuse sunt atribuite unei situatii sau decizii. Disonanta cognitiva este o stare aversiva care impune o rezolvare imediata.

Exista numeroase teorii care explica disonanta cognitiva ca fiind un rezultat al discrepantei dintre tiparele cognitive formate in primii ani de viata si realitatea obiectiva. Se genereaza, astfel, o stare de incongruenta care genereaza disconfort psihologic sau chiar stari de anxietate. Prioriatea in aceste situatii este de a genera o stare de congruenta-fie prin negarea realitatii si pastrarea tiparelor vechi , fie prin adaptarea la realitate si imbunatatirea tiparelor cognitive.

Starile cel mai des asociate disonantei cognitive sunt:

  • Disconfort psihologic;
  • Stare de tensiune;
  • Sentimente neplacute-anxietate, furie, tristete, confuzie;
  • Sentiment neplacut de vigilenta;
  • Impactul rationalizarii in reducerea disonantei cognitive si procesul de luare a deciziilor.

Deseori ne gasim pusi in fata luarii unei decizii dificile intre doua optiuni care prezinta beneficii la fel de puternice. Acest proces este consumator si genereaza stari conflictuale congruente cu disonanta cognitiva. Altfel spus, ne referim la situatiile in care stim si nu stim ceea ce trebuie facut. Apar convingeri conflictuale, intre ganduri noi si ganduri vechi. Este o situatie care ne provoaca sa gasim solutii la situatii pe care nu le-am fi anticipat sau care am fi crezut ca nu ni se vor intampla tocmai noua. Principiile vechi intra in conflict cu cele prezente, iar beneficiile zonei de confort ameninta beneficiile nevoilor prezente si invers.

 Modele noi ale disonantei cognitive arata cum mecasnimele care sustin schimbari ale atitudinii sunt activate rapid, fara prea multa deliberare, ca rezultat al procesului de luare a deciziilor. Acest proces este antrenat de disconfortul disonantei cognitive si instinctul de a-l elimina cat mai repede. Prin urmare, decizia luata este intarita ulterior de procesul de rationalizare, gasind rapid explicatii care sa ne faca sa credem ca mergem pe drumul corect.

Memoria poate fi deasemena implicata, selectand sau alterand amintiri pentru a ne confirma si sutine alegerea.

Putem sa credem ca o anume situatie nu a fost din vina noastra, plasand responsabilitatea in totalitate asupra factorilor externi precum: dificultatea vietii, greselile celorlalti, o suita de intamplari, obstacole de netrecut, datorii morale sau limitari ale valorilor personale, etc.

                                      Luam ca  exemplu

  • un parinte care considera ca a tipa la copil este gresit dar, in acelasi timp considera ca are efect.

 Apare astfel o stare conflictuala de disonanta cognitiva in care ceea ce face este, in egala masura, util si distructiv. Aceasta stare de ganduri opozante il impinge pe parinte sa ia o decizie , alterand atitudinile uneia din decizii si gasind explicatii pentru a o valida pe cealalta.

  • In conditiile in care se bazeaza pe convingerea personala , acesta isi va schimba atitudinea fata de caracterul distructiv al tiparului, gasind explicatii precum „poate nu e atat de grav”, „nu reactioneaza la nimic altceva”, „sunt prea ocupat sau obosit sa schimb ceva”, „este vina copilului/sotului, bunicilor”, „schimbarea , la varsta mea , este imposibila”, „teoria nu este la fel ca practica”, etc. Memoria intervine, alterand impactul emotional al amintirilor legate de violenta verbala, generand explicatii tip: „asa am crescut si eu”, „sunt bine acum, am si uitat cum se tipa la mine”, „si parintii mei au facut la fel si sunt ok”. Astfel isi pastreaza imaginea de sine integra si poate continua in aceeasi maniera.
  • In conditiile in care se bazeaza pe realitate, parintele va accepta aspectul distructiv al propriului comportament si va alege ganduri precum: „este important cum comunic cu copilul meu”, „tonul vocii mele il afecteaza direct”, „ma documentez si incerc in continuu sa devin un parinte mai bun”. Si amintirile vor fi diferite, spre exemplu parintele va spune: „am trecut si eu prin asta si stiu cum este”, „nu vreau sa fac greselile pe care le-au facut parintii mei”, „copilul meu trebuie sa aiba conditii de mai bune decat am avut eu”.
  • Arii corticale implicate in disonanta cognitiva si luarea deciziilor

Prin tehnici de imagistica s-a reusit corelarea directa a mecanismului de reducere a disonantei cognitive in procesul decizional cu arii precum girusul prontal inferior, striatumul ventral, regiunile fronto-parietale si insula.

Reglarea emotionala joaca un rol imporatnt in procesul decizional prin asocierea cu relaxarea psihologica, activitatea crescuta la nivelul girusului frontal inferior si reducerea activitatii sistemului limbic.

  • Legatura dintre schimbarea atitudinii si activitatea din regiunile frontoparietale este relevanta , acestea din urma fiind implicate atat in procese mintale precum introspectia, auto-analiza si procesarea informatiilor legate de sine cat si in generarea scopurilor directionate catre rezultate dezirabile.
  • La nivelul striatumului ventral , activitatea principala este asociata cu schimbarea atitudinii. Striatumul joaca un rol important in procesarea si analiza informatiilor de caracter hedonic  si evalueaza calitatea subiectiva rezultatelor.
  • In ceea ce priveste activitatea girusului frontal inferior  si  a regiunilor limbice, functiile asociate sunt: evaluarea afectiva a stimulilor, inhibitia sau intarirea anumitor stimuli din timpul analizei optiunilor, evaluarea stimulilor ca functie a factorilor relevanti in context.
  • Concluzii si sfaturi
  • Atentie la caracterul subiectiv al trairilor si gandurilor tale;
  • Atentie la capacitatea de adaptare si flexibilitate;
  • Cauta de fiecare data sa pui sub semnul intrebarii anumite ganduri care nu au neaparat o baza solida;
  • Informeaza-te constant si transforma adevarul intr-o valoare personala;
  • Asociaza greselile cu evolutia si procesul de invatare, nu cu sentimentul de valoare personala;
  • Incearca sa comunici deciziile, gandurile si sentimentele cu prieteni care au capacitatea de analiza echidistanta si obiectiva;
  • Intelege ca viata inseamna evolutie, iar evolutia NU trebuie sa fie usoara, ci implica un grad mediu de efort;
  • Terapia este metoda cea mai benefica pentru a evita rationalizarea care duce la dezechilibru, fiind o metoda de conectare cu introspectia , autocunoasterea si realitatea obiectiva;

Biliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3150852/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3077566/

https://brainworldmagazine.com/the-neuroscience-behind-rationalizing-our-mistakes/?fbclid=IwAR3hgyYGX8T4lVrf_i9mrg5_xYH1Bh33cuWtpRgaBcAG2NxkkGCYhhGXhIY

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7101003/

https://www.cambridge.org/core/journals/behavioral-and-brain-sciences/article/rationalization-is-rational/2A13B99ED09BD802C0924D3681FEC55B

360

Sa vibram in armonie! Hack pentru undele cerebrale

Lumea noastra interioara este guvernata de emotii si ganduri. Desi deseori sunt percepute ca fiind fenomene abstracte, adevarul este , totusi, destul de diferit. Gandurile si emotiile noastre sunt cat se poate de concrete, observabile la nivel cerebral. Baza lor fiziologica este comunicarea dintre neuronii din creierul noastru. Fiecare neurotransmitator este responsabil de anumite stari, sinapsele fiind asociate cu obiceiuri, comportamente, ganduri si nu numai.

Esentiale pentru sinapse sunt potentialele de actiune. Potentialele de actiune sunt generate de impulsuri electrice care duc la eliberarea de neurotransmitatori in sinapsele chimice.

Iar aceste impulsuri electrice vibreaza…

  • Ce sunt undele cerebrale?

Undele cerebrale sunt produse in momentele in care masele de neuroni counica intre ei prin aceste impulsuri electrice.

Aceste unde se schimba in relatie directa cu ceea ce gandim, simtim sau facem intr-un anumit moment. Starile de oboseala, de visare sau de relaxare sunt asociate cu dominanta undelor cu frecventa joasa , pe cand starile de agitatie sau de alerta sunt asociate cu undele de frecventa inalta.

De asemenea, este important de mentionat fenomenul in urma caruia undele cerebrale de sincronizeaza.

Aceasta sincronizare a fost asociată cu trairea subiectiva a conexiunii sociale, a implicarii și a cooperarii, precum și cu experiențe de coeziune socială și „fuziune de sine”.

Studiile comportamentale în domniul psihologiei au subliniat constant modul in care sincronia în timpul acțiuniilor in comun (precum echilibrul in grup, mersul sau diferitele forme de dans) promovează cooperarea, ancorarea sociala, apartenenta și crește empatia, simpatia, raportul și comportamentul prosocial.

Sincronizarea apare in relatia de cuplu, relatiile apropiate cu prietenii, sau in cadrul sistemului familial. Actul simplu de a tine mana persoanei iubite activeaza aceasta sincrinozare in cuplu. De asemenea, momentele in care parintii se implica activ in viata copilului-prin joaca, citit de povesti, atingeri sau discutii, duc la sincronizarea cerebrala a tuturor mebrilor familiei, promovand astfel cooperarea, atasamentul securizant si comportamentul prosocial.

  • Ce fel de unde emite creierul nostru si cand?
  • Undele DELTA ( 0.5-4 Hz)-SOMN PROFUND, FARA VISE

Aceste unde sunt lente si puternice. Sunt caracterizate de o frecventa joasa si profunda, asemanatoare batailor de toba. Activitatea undelor delta este mai crescuta la femei, aceasta caracteristica fiind specifica tuturor mamiferelor. In timpul somnului fara vise- somnul asociat cu undele delta- neuronii sunt inhibati de acidul gamm amino-butiric –GABA (asociat cu relaxarea).

Functiile undelor delta sunt asociate cu:

  • Relaxare completa si stare de liniste
  • Stare de euforie
  • Regenerarea nervoasa
  • Efect sedativ, ameliorarea naturala a durerilor prin eliberarea de endorfine
  • Somn de refacere si relaxare profunda
  • Sentiment puternic de calm, stare redusa de iritabilitate sau nervozitate
  • Reducere naturala a stresului si a durerii, memorie imbunatatita, invatare si rezolvare de probleme la nivel subconstient

Disfunctii ale undelor delta sunt asociate cu o gama larga de dezechilibre precum:

  • Parasomnii
  • Schizofrenia
  • Parkinson
  • Diabet
  • Fibromialgie
  • Undele THETA (4-8 Hz)- VISARE, PILOT AUTOMAT, INVATARE

Undele theta apar de cele mai multe ori cand dormim sau in starile de mediatie. Expertii in domeniul neurostiintelor sunt de parere ca undele theta sunt cruciale pentru procesare informatiei si formarea memoriei. De asemenea, sunt asociate cu diferite tipuri de invatare, ceea ce poate deveni o metoda de a facilita si optimiza acest proces.

           Functiile undelor theta sunt asociate cu:

  • Relaxare profunda, mediatie, visarea lucida, memorie , concentrare, creativitate;
  • Pace interioara si vindecare emotionala
  • Vizualizare creativa
  • Activarea lobului frontal-asociat cu un nivel ridicat de creativitate
  • Rezolvarea de probleme la nivel subconstient-intuitie, ghidaj interior
  • Stare redusa de teama, respiratia profunda, relaxarea plamanilor
  • Stabilitate si echilibru

Disfunctii ale undelor theta sunt asociate cu:

  • Depresie
  • Tulburari de invatare
  • Undele ALPHA (8-12 Hz)-RELAXARE SI INCARCARE

Alpha este starea de repaos a creierului nostru. Se refera la „puterea prezentului la capacitatea de a fi coordonat, calm, prezent. Undele alpha sunt dominante in moemente de reflexie, cand avem un flux linistit al gandurilor.

Functiile undelor alpha sunt asociate cu:

  • Relaxare si concentare;
  • Imbunatatire a conexiunii minte-corp
  • Nivel redus de stres si anxietate
  • Stabilitate mintala
  • Imbunatateste invatarea
  • Imbunatateste vizualizarea
  • Eliberarea de serotonina-reglare a dispozitiei, echilibru, stare de bine

              Disfunctii ale undelor alpha sunt asociate cu:

  • Depresia- fiind in cercetare pentru posibile tratamente cu unde alpha
  • Undele BETA (12-38 Hz)- REZOLVAREA DE PROBLEME SI ANGRENAREA

Undele cerebrale beta sunt prezente in starea normală de veghe a conștiinței , când atenția este îndreptată către sarcini cognitive și lumea exterioară. Beta apare atunci când suntem atenți, atenți, angajați în rezolvarea problemelor, judecată, luarea deciziilor sau activitate mintală concentrată.

Functiile undelor beta sunt asociate cu

  • Invatare activa, focus crescut
  • Stare de alerta si vigoare
  • Imbunatateste abilitati mintale precum IQ, atentie, focus
  • Imbunatatiri relevante la nivel de memorie, citit, planificare, abilitati matematice

                     Disfunctii ale undelor beta sunt asociate cu

  • ADHD
  • ADD
  • Undele GAMMA (38-42 Hz)- CONCENTRARE INTENSA SI INVATARE

Undele cerebrale Gamma sunt cele mai rapid unde cerebrale ( au o frecvență înaltă, similara cu cea a flautului) și se ocupa cu procesarea simultană a informațiilor din diferite zone ale creierului. Undele cerebrale Gamma transmit informația in mod rapid. Pentru a accesa gama, mintea trebuie să fie liniștită . Cercetătorii au descoperit aocierea stările de iubire universală, altruism și „virtuți superioare”. cu toate astea, modul precis in care este generată rămâne un mister. Se speculează că ritmurile gamma modulează percepția și conștiința și că o prezență mai mare a gama se referă la conștiința extinsă și la apariția spirituală.

Functiile undelor gamma sunt asociate cu

  • Eliberarea de endorfine
  • Eliberarea de beta-endorfine si aparitia efectelor anxiolitice
  • Procesare a informatiilor la nivel inalt
  • Pot fi vazute ca imbunataire a beneficiilor undelor beta

Cum folosim undele cerebrale si dominanta lor pentru a ne imbunatati viata?

Aici introducem , in primul rand, notiunea de tonuri sau pulsuri binaurale.

Tonul binaural este o iluzie auditivă cauzată de ascultarea a două tonuri de frecvență ușor diferite, unul la fiecare ureche. Diferența de frecvențe creează iluzia unui al treilea sunet – ca o bataie ritmica. Neuronii din întregul creier încep să trimită mesaje electrice în același ritm cu bătăile rezultate in urma iluziei auditive.

  • Tehnici de relaxare si sport
  • Muzica si tonuri binaurale
  • Iertare si recunostinta
  • Ritual echilibrat de odihna si somn
  • Exercitii de imaginatie si vizualizare
  • Evitarea luminii albastre emise de ecrane
  • Tehnici de control atentional
  • Meditatia
  • Neurofeedback

Bibliografie:

  1. Brain-to-brain synchronization across two persons predicts mutual prosociality  Yi HuYinying HuXianchun LiYafeng PanXiaojun ChengSocial Cognitive and Affective Neuroscience, Volume 12, Issue 12, December 2017, Pages 1835–1844
  2. Our brains synchronize during a conversation, July 20, 2017 , source SINC
  3. Neuronal oscillations in cortical networks György Buzsáki 1Andreas Draguhn
360

Psihobiomul – sau cum bacteriile din intestinul tau iti influenteaza gandirea, emotiile si comportamentul

De-a lungul ultimilor 20 de ani, oamenii de stiinta au studiat modul in care bacteriile din corpul nostru functioneaza si modul in care ne influenteaza starea de bine psihologica si fiziologica. Numarul acestor microbi este foarte ridicat, depasind numarul celulor din corpul nostru. Spre exemplu, microbiomul intestinal cantareste aproximativ 2 kg, depasind greutatea de 1.4 kilograme a creierului. Acesti microbi sunt specii de ordinul miilor si pot produce si folosi nutrienti, dar si multe alte molecule, in modalitati diferite.

Microbiomul intestinal si psihobiomul

Microbiomul intestinal  

Este format din comunitatea de micro-organisme din tractul gastro-intestinal. Microbiomul intestinal este foarte important in homeostazia hormonala, metabolica si imunologica a intregului corp.

Psihobiomul

Este format din toate micro-organismele benefice din microbiomul intestinal care au un efect metabolic direct asupra activitatilor cerebrale precum: procesele de autoreglare, eliberarea de neurotransmitatori, inflamatia.

Interactiunea dintre microbiomul intestinal si creier

Comunicarea dintre microbii din intestin si creier se realizeaza prin cai directe sau indirecte.

  • Bacteriile pot stimula nervul vag, nerv care se desfasoara de la baza creierului pana la celelalte organe din cavitatea abdominala. Aceasta stimulare se face direct prin celulele „neuropode” localizate in mucoasa intestinala. Fiecare dintre aceste celule prezinta un „picior” lung care formeaza o conexiune sinaptica cu celelalte celule nervoase din apropiere, printre care si cele ale nervului vag.
  • Un alt mod de comunicare este prin secretia de molecule mesager care ajung la creier prin circulatia sangvina.
  • Efectul microbiotei intestinale asupra sanatatii mintale

Axa intestin-creier este definita de caracterul bidirectional – creierul actioneaza asupra functiilor din tractul gastro-intestinal, dar si bacteriile din TGI au efect asupra creierului, eliberand compusi neuroactivi, precum metaboliti si neurotransmitatori.

Microbiota in cifre

Corpul uman poseda:

  • 10 milioane de gene ale microbiotei;
  • 100 trilioane de bacterii – de 10 ori mai multe decat numarul celulelor corpului uman;
  • 1000 de specii de bacterii;
  • tractul intestinal prezinta o concentratie de intre 10 si 1000 de bacterii pe gram;
  • 60% din pacientii cu anxietate si depresie prezinta dezechilibre are functiilor intestinale – ex: sindromul colonului iritabil;

Neurotransmitatori

Microbiota poate secreta multe tipuri de neurotransmitatori, precum:

  • acetilcolina – implicata in reglarea memoriei, atentiei, invatare si reglarea starilor emotionale, 5-HT sau
  • serotonina – implicata in reglarea dispozitiei, ciclul somn-veghe, temperatura corporala si satietate
  •  dopamina – implicata in recompensa, placere si adictie
  •  GABA – implicata in reglarea starilor de anxietate, relaxare musculara si inhibitie. Astfel , moleculele neuroactive secretate de microbiota pot ajunge la creier si afecta somnul, anxietatea, apetitul, starile emotionale si procesele cognitive.

Nervul Vag

Sistemul neural intestinal este supranumit „al doilea creier” , fiind format din 200-600 milioane de neuroni. Acesta este controlat de fibrele nervoase parasimpatice sacrale si vagi si fibra nervoasa simpatica viscerala. Nervul vag este legatura principala dintre tractul intestinal si creier. Anumite bacterii regleaza stari de stres si anxietate prin reglarea secretiei de GABA – ex L. rhamnus. Nervul vag este considerat o cale de schimbare comportamentala, avand efecte anxiogene (rezultate in urma reactiilor inflamatorii) si anti-anxiogene (prin administrarea de probiotice).

Lipopolizaharidele-LPS

Lipopolizaharidele sau LPS sunt un tip de toxine proinflamatorii generate de dezechilibre alte tractului intestinal care pot foarte usor sa intre in sange. LPS are functii importante in reglarea sistemului neural prin intensificarea activitatii amigdalei­ (implicata in reglarea emotionala si nu numai). Anumite studii efectuate in anii anteriori au demostrat cum mici cantitati de LPS pot duce la stari acute de anxietate si depresie, probleme cognitive si o crestere in sensibilitatea la durerea viscerala – Intestinal microbiota, probiotics and mental health: from Metchnikoff to modern advances 2013, EM Selhub, AC Logan, AC Bested.

Prebioticele, probioticele si antibioticele

Prebioticele precum FOS (fructo-oligozaharide) si GOS (galacto-oligozaharide) sunt direct corelate cu reactia redusa a cortizonului (cortizonul este implicat in tulburari emotionale precum depresia), starea de vigilenta redusa si atentia redusa la emotii negative – indicand potential de impact antidepresiv si antianxiogen. De asemenea, aceste prebiotice au fost corelate cu efecte inhibitorii asupra comoprtamentului agresiv si nivelul crescut de serotonina (reglarea dispozitiei, reglarea satietatii, reglarea ciclului somn-veghe) la nivelul PFC-cortexului prefrontal. Astfel, prebioticele pot imbunatati o gama larga de tulburari emotionale si comportamentale.

Alimente bogate in prebiotice – cicoarea, frunzele de papadie, usturoiul, prazul si ceapa, banane, sparanghel, cerealele integrale, mar, s.a.m.d.

Probioticele sunt implicate direct in pastrarea integritatii barierei intestinale si reglarea microbiotei intestinale. De asemenea, probioticele actioneaza asupra reglarii reactiilor inflamatorii si preventia translocarii bacteriilor. Schnorr si Bachner au administrat alimente bogate in probiotice unui pacient care suferea de anxietate, rezultand in imbunatatirea somnului si reducerea stresului dupa 3 saptamani. Probioticele pot influenta speciile microbiotei, astfel reducand anxietatea si starile depresive asociate.

Alimente bogate in probiotice – iaurt, chefir, muraturi-in principal varza si castraveti, tempeh, miso, s.a.m.d.

Antibioticele antifungice pot avea un efect de scadere a starilor de anxietate doar in timpul admninistrarii, simtomele revenind odata cu oprirea tratamentului.

Concluzii

Corpul nostru este un tot unitar, fiind intr-o stare constanta de interdependenta si comunicare. Dezechilibrele psihologice pot avea cauze diferite, iar microbiota este una din cauze. Relatia dintre creier, psihic si microbiota intestinala este BI-DIRECTIONALA – creierul influenteaza mibrobiota, iar microbiota influenteaza chimia creierului.  Dezechilibrul microbiotei poate fi cauza, dar si efectul tulburarilor emotionale. Analizand efectul prebioticelor, antibioticelor si probioticelor s-a reusit corelarea directa a acestei relatii bidirectionale si s-au trasat, in mare, liniile unor noi tipuri de interventie in ameliorarea starii de echilibru si homeostazie a mintii si corpului.

Bibliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5987167/

https://naturallylivingtoday.com/hows-your-psycho-biome/

https://www.sciencemag.org/news/2020/05/meet-psychobiome-gut-bacteria-may-alter-how-you-think-feel-and-act

site

7 RECOMANDARI PENTRU PARINTII CARE AU COPII IN EXAMANE

  1. Ai încredere în copilul tau

Deși este un eveniment important și puternic emoționant, nu uita sa crezi sincer, cu tot sufletul, in copilul tau. Încrederea ta in el îl va ajuta sa fie mai stăpân pe situație și să dea ce are mai bun.

2. Nu uita că este examenul lui, nu al tău

Examenul este provocarea copilului și doar a lui. Îl poți susține și ajuta, însă ai grija sa nu te implici mai mult decât este necesar.

3. Emoțiile negative sunt și ele importante

Emoții precum teama de eșec sau îngrijorarea fac parte din viața reală și contează. Sigur că îți dorești să protejezi copilul de orice fel de suferință posibilă, dar ai mare grija sa nu îți scape un detaliu important: fericirea și reziliența sunt dependente și de modul în care copilul depășește greutățile și cum procesează emoții negative. 

4. Tine cont: NOTA ESTE O CONSECINȚĂ, NU UN SCOP

Copilul tau nu are experinta de viață necesara cat să înțeleagă caracterul procesual al acesteia. Nota este doar rezultatul unor factori precum: starea de concentrare din timpul examinării, nivelul de cunoștințe acumulat in ultimul an, șansa unor subiecte confortabile pentru copil, nivelul de atenție, s.a.m.d. Invata copilul să se raporteze sănătos la examinare. Scopul este să dea ce are mai bun în situația dată, NU SA VANEZE O NOTA.

5. Ramai conectat la imaginea de ansamblu

Copilul tau nu știe ce urmează, dar tu, ca adult, știi. Important este să își completeze studiile și să își găsească chemarea. Reușita în viața nu este data de notele din școală sau de la examene, ci de lupta pentru pasiunea sa. Dacă își cunoaște abilitățile și știe ce își dorește, succesul este, la urma urmelor, dat de motivația de a-si urma visele și a-si îndeplini potențialul personal.

6. Ajuta-l să se deconecteze

Starea de încordare data de gândurile obsesive legate de examen este un factor de anxietate ce ii poate afecta performanta copilului. Fa planuri de vacanta cu el, mergeți la plimbări, la film, incercati ce este nevoie pentru a-l ajuta sa uite câteva clipe de acest eveniment.

7. Fii alaturi de el  indiferent de rezultat

Ajuta-l să învețe cum să creadă îl el deși, uneori, soarta nu i-a fost tocmai favorabilă. Este foarte ușor să fim fericiți și încrezători atunci când totul merge bine.

Pentru a asigura copilului o viață fericită și echilibrata este important să îl învățăm cum să-si păstreze zâmbetul și încrederea atunci când lucrurile nu au mers așa cum și-ar fi dorit. Și știm că asta, în viața, se întâmplă mai des decât ar trebui. Invata-l pe copil adaptabilitatea, flexibilitatea și reziliența.

UPL

Cum sa invatam inteligent, nu din greu 😊

10 SFATURI DE INVATARE EFICIENTA bazate pe neurostiinte si psihologie

Neurostiintele si invatarea – o scurta introducere in ariile corticale implicate in invatare si memorie

Studiile recente in domeniul neurostiintelor au demonstrat importanta a trei factori principali in procesul de invatare: memoria de lucru, memoria de lunga durata si PFC-cortexul prefrontal-unde au loc procese de control, precum selectarea si operarea cu informatii orientate catre un scop. Mai exact, cortexurile ventral si dorsal laterale ale cortexului anterior prefrontal, abreviate  DLPFC si VLPFC.

Memoria de lucru are un rol important in invatare, avand impact direct asupra memoriei de lunga durata prin modelare, imbunatatire si dezvoltare.

DLPFC – cortexul prefrontal dorso-lateral este asociat cu selectia, monitorizarea si intretinerea informatiei importante indeplinirii unui anume scop.

Functiile VLPFC – cortexul prefrontal ventro-lateral – sunt asociate cu stocarea si recuperarea memoriei semantice, una din formele memoriei de lunga durata. Activarea VLPFC apare atunci cand invatarea include concepte sau date stiintifice.

Aria corticala implicata in stocarea informatiilor si transformarea memoriei de lucru in memorie de lunga durata este hipocampul. Buna functionare a hipocampului este influentata negativ de nivelul de stres toxic si pozitiv de miscare si efort fizic.

Sfaturi practice pentru asimilarea eficienta a informatiilor

1. Triada sanatatii: Alimentatie, Sport, Somn

Starea de sanatate, atat a creierului cat si a corpului, este esentiala in capacitatea de invatare. Pentru asta, este nevoie sa ne asiguram ca ii oferim corpului nutrientii de care are nevoie pentru a functiona la capacitate optima. De asemenea, somnul este foarte important pentru sananatea mintala, avand functia de eliminare a sinapselor de care nu este nevoie – pruning sinaptic si de a intari sinapsele importante – potentare sinaptica.

Sportul imbunatateste performantele in invatare, stimuland neurogeneza la nivel hipocampal si echilibrand nivelurile de neurotransmitatori pentru o mai buna memorie si concentrare. Mai mult decat atat, s-a descoperit ca exercitiile aerobice facute in cele 48 de ore de dinaintea examenului combinate cu somnul odihnitor au generat rezultate superioare.

2. Evita procrastinarea* prin pauze si rutina

Capacitatea noastra de concentrare a atentiei este limitata. Aceasta, in mod natural, nu depaseste 1 ora si jumatate.

De cele mai multe ori nu se tine cont de acest aspect, iar rezultatul este acumularea de stres si procrastinare. Pauzele de 15-30 de minute dupa concentrarea de 1 ora si jumatate imbunatatesc performanta. Sunt utile alarmele si introducerea unui program de tip rutina pentru adaptarea de succes.

*Procrastinare – evitarea angajarii intr-o sarcina, cauzata de anxietate

3. Foloseste diagrame sau Mind Maps

       Impactul vizual ajuta la fixarea informatiei. Organizarea volumului de parcurs sub forma unor diagrame sau Mind Maps contribuie la o mai buna intelegere a conceptelor esentiale si la generarea unei imagini de ansamblu. Invatarea eficienta presupune folosirea tuturor simturilor, astfel ca aceste metode antreneaza nu numai invatarea vizuala, dar si cea kinestezica – atunci cand studentul realizeaza schemele scriind sau desenand.

4. Povesteste ce ai inteles si incearca sa atribui o emotie

Invatarea este dependenta si de emotiile asociate. Capacitatea de rememorare este facilitata atunci cand amintirea este asociata cu o emotie puternica. Astfel, este utila gasirea unei metode de a atribui o stare emotionala unor informatii importante care sunt mai greu de memorat.

De asemenea, citirea informatiei este o metoda pasiva de asimilare, avand limitele ei. Povestind informatia, in detrimentul cititului exhaustiv, transforma invatarea pasiva in invatare activa, si ajuta la consolidarea mai eficienta a informatiilor.

5. Atentie la stres

Nivelul de cortizol este foarte important in capacitatea de concentrare a atentiei si memorare. Nivelul scazut al acestui hormon duce la relaxare si incapacitate de concentrare, pe cand nivelul foarte ridicat duce la stres toxic, stari de anxietate si capacitate redusa a mecanismelor gandirii si memoriei. Un nivel echilibrat de cortisol este necesar pentru invatare si celelalte procesele cognitive antrenate.

6. Imparte volumul materialului – efficient planning vs multitasking

   Este de multa vreme stiut si demonstrat ca oamenii nu sunt construiti pentru multitasking. Din contra, acest fenomen impacteaza puternic negativ atentia si concentrarea. In medie, este nevoie de 10-25 de minute pentru a recapata atentia dupa distragrere. Trecerea brusca de la o sarcina la alta impedica activarea atentei executive, ceea ce inseamna ca parcurgerea materialului este ingreunata. Volumul mare al informatiei duce la epuizare si evitare, iar lipsa organizarii duce la haos.

7.Invata cu prietenii sau colegii

       Creierul nostru, la fel ca si noi, este puternic influentat de natura sociala. Mai mult decat atat, socializarea este o nevoie prioritizata. Prin adaugarea unei dimensiuni sociale si implinirea acestei nevoi, capacitatea de invatare si concentrare creste. Discutiile cu ceilalti pot imbunatati stocarea informatiilor, iar memoria unui coleg care povesteste/explica anumite concepte este mai puternica decat cea rezultata in urma citirii materialului. Explicarea informatiilor citite poate deveni un test care desparte informatiile intelese si fixate de informatiile care au nevoie de intarire.

8. Schimba des locatia sau fa ceva diferit atunci cand inveti

      Informatia asociata cu o schimbare locativa duce la o amintire care poate fi accesata mai usor. Se intampla des ca oamenii, odata ce si-au amintit unde erau, sa poata sa acceseze mai multe informatii legate de activitati sau discutii. De asemenea, informatia asociata cu o actiune neobisnuita este accesata mai usor. De exemplu, este dificil uneori sa-ti amintesti daca ai incuiat usa dupa plecare sau nu. Daca, in timp ce incui, mai faci ceva neobisnuit – stai intr-un picior, te ciupesti de mana – sansele sa iti amintesti cresc foarte mult.

9. Invata mai multe lucruri intr-o zi si repeta-le constant

     Repetitia este cel mai important mecanism al formarii si consolidarii unei amintiri puternice. De asemenea, invatand acelasi topic toata ziua duce la plictiseala si, uneori, la blocaj. Alternand maxim 3 subiecte de studiu in fiecare zi si repetarea lor duce la rezultate superioare, tinand creierul antrenat prin elementele de noutate si intarind informatiile prin repetitie.

10. Decat sa citesti in continuu, mai bine testeaza-te

        Succesul in cadrul unui examen nu se bazeaza doar pe nivelul de informatii acumulate, ci si pe nivelul de confort asociat cu metoda de testare. Invatand intr-o maniera inconsistenta cu metoda de examinare nu pregateste studentul suficient pentru examen. Informatiile au nevoie sa fie organizate si pregatite in functie de metoda de examinare, astfel incat pregatirea sa fie completa.

Incheiere

Procesul prin care invatam nu este unul simplu, dar metodele descrise mai sus pot duce la rezultate net superioare daca sunt aplicate corect. Consecventa si determinarea stau la baza unui plan bine pus la punct, iar rezultatele bune sunt doar o consecinta a unei pregatiri eficiente. Astfel, sfatul nostru este sa invatam inteligent, nu din greu!

Bibliografie

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4089653/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5673147/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12028392/

https://students.ubc.ca/ubclife/neuroscience-effective-studying

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26173288/

123456

Cum se dezvolta creierul copiilor? Neuroplasticitatea, termenul cheie in dezvoltarea armonioasa a copilului

  • Dezvoltarea neuronala si notiunea de neuroplasticitate

     Creierul nostru este un organ uimitor. Pe masura ce aflam mai multe detalii de-a lungul anilor, nu putem decat sa fim surprinsi de abilitatile, eficienta, functiile si dezvoltarea acestuia. De la formarea placii neurale in stadiul embrionar, la tubul neural si apoi la Sistemul Nervos Central, creierul este in continua transformare si evolutie. Aceasta evolutie are caracter ordonat si secvential. Neurogeneza, procesul prin care se nasc noi neuroni, este urmata de proliferare neuronala, migratie, crestere axonala si formare a sinapselor. Toate aceste procese au loc in perioada intrauterina, sinaptogeneza si mielinizarea fiind prezente dupa nastere si pana la varsta de 2 ani. Majoritatea proceselor postnatale implica, in principal, cresterea marimii, volumului neuronilor si maturizarea conexiunilor sinaptice.

  • Ce este neuroplasticitatea?

Termenul de neuroplasticitate vine de la grecescul „plastikos”, care inseamna „a forma”.  Acest proces se refera la schimbarile structurale si functionale rezultate in urma educatiei si experientei. Una din functiile principale ale creierului se refera la interiorizarea informatiilor venite din mediu si dezvoltarea mecanismelor de adaptare prin invatare. Descoperirile din ultimii ani duc la evidentierea caracterului dinamic si flexibil al creierului, schimbarea fiind un proces care se deruleaza constant de-a lungul vietii umane.

      La nastere, fiecare neuron prezinta 7500 de conexiuni. Acestea cresc rapid in primii doi ani de viata, ajungand la formarea a 700 de sinapse pe secunda. Comparativ cu numarul sinapselor unui adult, copilul de 2 ani are de cel putin doua ori mai multe. Procesul prin care se elimina anumite sinapse si pastreaza altele se numeste pruning sinaptic-moartea celulara programata sau apoptoza.

  • Care sunt criteriile de selectie in procesul de pruning sinaptic?

       Criteriul principal al selectiei conexiunilor sinaptice este, in mare, adaptarea la mediu. Astfel, vor fi pastrate acele sinapse care sunt asociate comportamentelor necesare adaptarii la conditii din mediul social, cultural sau familial. In functie de atmosfera familiala – securizanta sau abuziva – copilul invata acele comportamente care il ajuta sa faca fata la tot ce traieste.

Mecanismele ­neuroplasticitatii sunt LTP-potentarea pe termen lung si LTD-deprimarea pe termen lung. Aceste principii au fost postulate pentru prima data de neurofiziologul de origine canadiana Donald Hebb.

Potentarea pe termen lung sau LTP este procesul prin care sunt fixate comportamente sau ganduri. Legaturile sinaptice devin mai puternice de-a lungul timpului prin activarea potentialelor de actiune-impulsuri electrice care faciliteaza comunicarea intre neuroni. Potentarea pe termen lung creste cantitatea de neurotransmitatori eliberata si numarul de receptori ai acestora. De asemenea, influenteaza dimensiunea spinilor dendritici si a prelungirilor axonale.

Deprimarea pe termen lung sau LTD este procesul prin care sunt eliminate directii de dezvoltare-comportamente, abilitati sau ganduri. O sinapsa este redusa pana la eliminarea completa prin lipsa prezentei potentialelor de actiune – nu sunt accesate comportamentele sau informatiile asociate cu aceste sinapse.

  • Neuroplasticitatea si perioadele critice

Creierul este foarte imatur imediat dupa nastere. Procesul de maturizare a creierului se incheie in jurul varstei de 20-24 de ani.

De-a lungul acestui proces exista perioade critice in care nivelul neuroplasticitatii este foarte mare.  Anumite experiente care au loc in aceste perioade vor avea un impact crucial asupra dezvoltarii sau invatarii, rezultand in comportamente adaptative la conditiile mediului din acele momente. In conditiile in care copilul este privat de stimulii necesari invatarii din perioadele critice de dezvoltare, expunerea acestuia ulterior la acei stimuli va avea un efect mult mai redus. Odata cu trecerea perioadei critice, creierul este foarte probabil sa nu mai dispuna niciodata de aceeasi abilitate de a genera schimbari atat de mari.

De exemplu, perioada critica in care un copil achizitioneaza limbajul sunt primii 6 ani de viata, aceasta abilitate fiind in constanta scadere de-a lungul urmatorilor 6. Lipsa comunicarii constante si eficiente cu copilul in primii 6 ani duce nu numai la scaderea capacitatii de verbalizare, dar si la imaturitatea sistemelor cerebrale ale limbajului.

Neuroplasticitatea este maximala in primii ani, continuand intr-un ritm mai din ce in ce mai redus de-a lungul intregii vieti.

Experientele senzoriale, stimularea cognitiei, a memoriei si a limbajului din primii ani ai vietii stimuleaza sinaptogeneza, conectivitatea neuronala si mielinizarea.

  • Tipuri de neuroplasticitate la copii

Exista patru tipuri principale de neuroplasticitate la copii:

  • Neuroplasticitatea adaptativa – creste nivelul de dezvoltare a abilitatilor si capacitatea de vindecare dupa diverse leziuni
  • Neuroplasticitatea afectata – asociata cu deficiente cognitive ale tulburarilor genetice sau dobandite
  •  Neuroplasticitatea excesiva – duce la dezvoltarea comportamentelor si circuitelor neuronale maladaptative care genereaza tulburari neurologice
  • Plasticitatea – creste nivelul de vulnerabilitate al creierului la diferite leziuni.

Concluzii

  • Creierul nostru are un caracter plastic, fiind capabil de schimbari oricand de-a lungul vietii;
  • Sinapsele sunt modul in care neuronii comunica si sunt asociate cu ganduri, comportamente sau reactii emotionale;
  • In primii doi ani de viata avem cel mai mare numar de sinapse;
  • Pastram si intarim acele sinapse care ne ajuta sa ne adaptam la mediul familial;
  • Plasticitatea este procesul prin care creierul se dezvolta sanatos si se schimba prin invatare;
  • Copiii au perioade critice in care capacitatea de invatare si dezvoltare -neuroplasticitate – este maximala;
  • Odata ce aceste perioade critice trec fara stimularea necesara, o mare parte din achizitii nu pot fi recuperate pe deplin;
  • Copiii au nevoie de stimulare auditiva, vizuala, somatica, motorie in primii ani de viata pentru a se dezvolta;

Bibliografie

IMG-20200508-WA0016

SCHIMBAREA IN GANDIRE SI COMPORTAMENT: cele 2 „C”-uri cruciale ale transformarii lui „-„ in „+”

Procesul prin care ajungem de la un minus perceput la un plus perceput este, asa cum cel mai probabil am observat cu totii de-a lungul vietii noastre, dificil si oscilatoriu. De multe ori suntem confuzi si nu stim exact cum sa identificam problema sau ce anume o genereaza, alteori nu stim de unde sa incepem sau la ce sa ne asteptam.

Cum apare schimbarea?

Care sunt acele atitudini si aptitudini asupra carora sa ne concentram?

Cum ajungem sa creionam un proces util si eficient pentru a atinge un anume scop?

Sunt intrebarile a caror suprafata o atingem in randurile de mai jos.

Schimbarea implica INVATARE, iar invatarea duce la SCHIMBARI IN CREIER.

Cand mai multi neuroni comunica intre ei, se formeaza un gand. Tiparele de gandire sunt similare tiparelor fizice – se transforma, in timp, in obiceuri sau automatisme. Obiceiul, asa cum stim cu totii, se refera la repetitie si consecventa. Fiecare obicei pe care il avem a inceput prin a fi o activitate noua si dificila. Chiar si spalatul pe maini, cititul sau vorbirea.

Atunci cand muncesti pentru a inlocui sau altera un comportament sau un tipar de gandire actiunile tale rezulta in schimbari neurochimice si moleculare la nivel neuronal. Aceste schimbari sunt descrise sub umbrela termenului de neuroplasticitate. Apar schimbari la nivel de neurotransmitatori, receptori, prelungiri axonale si dendritice care sustin intarirea/potentarea sau slabirea/deprimarea anumitor sinapse asociate cu diverse obiceiuri.

Cercetarile recente in domeniul neurostiintelor au observat un caracter extraordinar de plastic al creierului nostru, cu mult peste ceea ce s-au asteptat vreodata. Altfel spus, biologia a demonstrat importanta mediului si a psihicului asupra creierului. Desi biologia predispune, ultimul cuvant il au mediul si experienta individuala.

Creierul nostru are ca scop adaptarea, fiind in stransa legatura cu mediul si reactionand imediat la schimbari.

Functia fundamentala a creierului tuturor fiintelor vii este de a intelege si integra informatia venita din mediul inconjurator si de a dezvolta reactii de adaptare.

Care sunt dimensiunile cele mai importante ale SCHIMBARII?

Fa cunostinta cu cele doua „C”-uri

Aspectele cruciale ale schimbarii, pe care le-am definit ca fiind cele doua „C”-uri cruciale in procesul adaptativ de schimbare a gandurilor si comportamentelor sunt CALEA si CAPACITATEA.

A. CALEA- sau, altfel spus, controlul constient si functiile executive

Calea prin care apare schimbarea la nivel psihologic si comportamental se bazeaza pe aptitudini cognitive – functii executive – precum atentia, memoria de lucru, schimbarea focusului sarcinilor, control si planificare.

Caracteristicile principale ale acestei dimensiuni sunt:

  • Implica un nivel considerabil de efort
  • Opereaza la nivel constient
  • Antreneaza scopuri cu grad de noutate

Functiile executive sunt constiente, in sensul ca ai nevoie de control, analiza si atentie constienta.

Care este zona creierului implicata in cele descrise mai sus?

Roluri de baza al cortexului prefrontal- PFC :

  • Coordonarea comportamentului in vederea atingerii noilor scopuri
  • Transformarea noilor comportamente , ganduri  in obiceiuri sau automatisme, pana in punctul in care nu mai au nevoie de efort constient pentru indeplinire

Cercetarile asupra procesului de formare a obiceiurilor au aratat ca, odata ce un comportament repetat este si recompensat constant, acesta este integrat ca fiind natural, instinctiv, derulandu-se fara efort sau dificultate (se trece de la activarea striatumul dorsosmedial, la cel ventral).

In acest sens ajuta nu doar asocierea cu o recompensa, ci si caracterul ritmic de ritual-ajuta ca noul comportament sa aiba un interval temporal constant in care sa fie repetat si antrenat.

B.  CAPACITATEA sau, altfel spus, motivatia

Definim motivatia ca fiind puterea din spatele unei dorinte de a obtine un rezultat tinta, indiferent de gradul de disconfort rezultat.

Motivatia este puternic asociata cu activitatea neuronilor dopaminergici din cortexul orbitofrontal. Asta inseamna ca motivatia are un caracter puternic influentat de sentimentul de recompensa. Atunci cand asociem un comportament cu o recompensa puternica sunt sanse foarte mari ca motivatia sa fie pe masura, sustinand repetitia si consecventa.

Acest proces este numit , in literatura de specialitate, „reinforcement learning”. Daca un comportament este asociat cu o stare de bine, de placere, sansele ca acesta sa fie repetat si automatizat cresc direct proportional. Opus, daca un comportament este asociat cu o stare negativa, creierul nostru este motivat sa il evite.

Acest ciclu de invatare este un impediment cheie in schimbarea comportamentului. De ce? Pentru ca vechile comportamente, din moment ce sunt deja automatizate, inseamna ca au fost RECOMPENSATE si REPETATE, pe cand cele noi NU.

De exemplu, stim ca ne simtim bine cand mancam o prajitura si asociem acest obicei cu starea de placere. In contrast, asociem dietele cu neplacere, disconfort si straduinta. Care din cele doua comporatmente credeti ca va fi automatizat si care evitat?

Aspectul de tip recompensa al automatizarii comportamentelor noi este foarte important de avut in vedere, tinand cont de impactul esential pe care il are.

Schimbarea implica 4 etape principale:

Constientizarea si analiza – afla care este problema, cum s-a format, cum te afecteaza;

Resemnificarea – cauta solutii diferite pentru a defini si implementa noul comportament;

Implementarea – genereaza un plan care sa fie eficient si functional; invata pe parcurs ce functioneaza si ce nu, de ce, cum poti descoperi noi modalitati de a te conduce catre succes;

Automatizarea – repeta si recompenseaza-te constant pentru ca acest nou comportament sa devina parte din tine;

Sfaturi utile in loc de incheiere:

Schimbarea comportamentului este dependenta de cresterea valorii noului comportament si scaderea valorii vechiului comportament;

  • Asocierea unui nou comporatment cu sentimentul de valoare personala creste probabilitatea de a-l integra (de ex: invat rabdarea vs devin un om rabdator);
  • Atribuie o recompensa fiecarui pas in directia noului comportament;
  • Imparte scopul principal in 3 scopuri secundare- pe termen scurt, mediu si lung. Recompenseaza-te de fiecare data;
  • Constientizeaza beneficiile comportamentului nou si dezvantajele comportamentului vechi. Noteaza-le si reciteste-le ori de cate ori este nevoie;
  • Atentie mare la rutina, organizeaza temporal pasii si incearca zilnic sa faci ceva in directia scopului tau;
  • Pasii mici duc la schimbari mari – pune rezultatul final in plan secundar si concentreaza-te asupra micilor schimbari crescand dificultatea treptat;
  • Daca nu reusesti, intreaba-te unde intampini dificultatile cele mai mari – CALEA sau CAPACITATEA? Dupa ce ti-ai raspuns, afla care din aspecte te incurca si lucreaza constient la asta;

Incercarea sistematica de a schimba un comportament, in conditiile in care nu este intarit, este grea tocmai pentru ca lucreaza impotriva unor comportamente automatizate dintr-un sistem puternic. Te sfatuim sa incepi cu pasi mici si modesti pe care sa ii intaresti prin recompensa. Noile comportamente se nasc incet tocmai pentru ca se lupta cu puterea celor vechi.

Motivatia trebuie sa fie intrinseca si sa se rezume la dorinte si valori interioare, precum sentimentul de sine si identitate.

site jpg

10 Informatii interesante despre DEPRESIE

1. Ariile care joaca un rol important in depresie sunt amigdala, talamusul si hipocampul

2. Marimea hipocampului este redusa la multi din pacientii care sufera de depresie, ca rezultat al stresului asociat cu tulburarea

3. Depresia este asociata cu dezechilibrul neurochimic al neurotransmitatorilor precum-acetilcolina(memorie, miscare), serotonina (somn, apetit, dispozitie), norepinefrina (motivatie, recompensa, vasoconstrictie), dopamina (miscare, placere, perceptia asupra realitatii), glutamat si GABA (inhibitie, controlul anxietatii)

4. Predispozitia la depresie este GENETICA. Genele pot predispune un individ la depresie, astfel ca pacientii care au rude de gradul 1 cu depresie au sanse mai mari sa dezvolte aceasta tulburare de-a lungul vietii

5.Genele pot fi activate sau inactivate in functie de educatie si mediu, astfel ca predispozitia nu trebuie sa fie tratata ca o condamnare, ci mai degraba ca o situatie ce trebuie indreptata

6. Sportul, igiena mentala, antrenarea memoriei, interactiunile sociale si psihoterapia sunt cele mai eficiente metode naturale de preventie si lupta cu depresia

7. Stresul cronic, in combinatie cu predispozitia genetica si lipsa preventiei sunt cele mai comune cauze ale depresiei

8. Traumele si pierderile afective din prima perioada a vietii cauzeaza schimbari structurale in creier care pot pune bazele tulburarilor de anxietate sau depresive

9. SAD- tulburarea afectiva sezoniera este o forma de depresie dependenta de antotimp si afecteaza pana la 2% din populatie

10. Depresia este influentata si de tulburari medicale precum deficienta de vitamina  B12, boli autoimune precum lupus, tulburari ale glandelor endocrine, samd

site template

10 Informatii interesante despre ANXIETATE

  1. Anxietatea este rezultatul hiperactivitatii amigdalei asociata cu ampflificarea stimulilor anxiogeni trimisi catre dACC-cortexul cingulat anterior dorsal
  2. Jumatate din pacientii diagnosticati cu tulburai de anxietate sufera si de depresie
  3. Exista 6 tipuri principale de tulburari de anxietate – anxietatea generalizatata, panica, OCD, anxietate sociala, fobii, PTSD
  4. Anxietatea este mai prezenta in tarile dezvoltate si la femei
  5. Anxietatea afecteaza simtul olfactiv; persoanele care sufera de anxietate percep mirosurile neutre ca fiind neplacute
  6. Anxietatea poate fi transmisa genetic
  7. Persoanele care sufera de anxietate sunt peste medie de perceptivi la schimbari mici ale expresiilor faciale ale interlocutorilor dar mai slabi in a le interpreta corect
  8. Exista numeroase remedii naturale de a reduce anxietatea- 20 minute de sport, psihoterapia prin imbunatatirea rezilientei, dieta sanatoasa bogata in vit B, probiotice, omega-3
  9. Anxietatea produce reactii psihologice, dar si fiziologice-dificultati de concentrare, ameteli, oboseala, stari de greata
  10. Confrom studiilor din 2017 s-a descoperit ca aproximativ 284 de milioane de oameni din toata lumea sufera de anxietate, propulsand-o in topul tulburarilor global.
12345

10 Informatii interesante despre GANDURI

  1. Un om are, in medie, intre 60000 si 80000 de ganduri pe zi si aproximativ o medie de 2500-3300 de ganduri pe ora
  2. Specificul gandurilor si mintii noastre, in general, este bazat pe experientele din trecut si pe ce ne-am directionat atentia si constienta
  3. Gandurile sunt modalitatea in care creierul nostru se „joaca” cu energia vitala pe care o detinem si o experimentam
  4. Mintea subconstienta gestioneaza toate procesele care nu au nevoie de efortul nostru constient – de la preferinte personale, dorinte, nevoi fiziologice si psihologice la comenzi sau comportamente
  5. Gandurile dau nastere emotiilor, iar emotiile atribuie sens gandurilor – astfel se ajunge la decizii, actiuni sau reactii automatizate
  6. Invatarea a gandurilor sau tiparelor de gandire noi produce schimbari neurochimice si moleculare in creier la nivelul neuronilor si sinapselor
  7. Gandurile creeaza standarde si reguli interioare dand nastere unor procese dinamice neurochimice, care guverneaza in mod selectiv alegerile, actiunile si viata in general
  8.  Schimbarea gandurilor toxice este influentata de cele doua stari principale ale creierului: „modul de protectie”(supravietuire) sau „modul de invatare” (evolutie)
  9. Schimbarea gandurilor apare atunci cand semnalele transmise din subconstient sub forma emotiilor negative devin net mai apasatoare decat disconfortul schimbarii
  10. Gandurile toxice sunt sustinute pentru ca ofera, la nivel subiectiv, un fals sentiment de siguranta si predictibiltate