360

Sa vibram in armonie! Hack pentru undele cerebrale

Lumea noastra interioara este guvernata de emotii si ganduri. Desi deseori sunt percepute ca fiind fenomene abstracte, adevarul este , totusi, destul de diferit. Gandurile si emotiile noastre sunt cat se poate de concrete, observabile la nivel cerebral. Baza lor fiziologica este comunicarea dintre neuronii din creierul noastru. Fiecare neurotransmitator este responsabil de anumite stari, sinapsele fiind asociate cu obiceiuri, comportamente, ganduri si nu numai.

Esentiale pentru sinapse sunt potentialele de actiune. Potentialele de actiune sunt generate de impulsuri electrice care duc la eliberarea de neurotransmitatori in sinapsele chimice.

Iar aceste impulsuri electrice vibreaza…

  • Ce sunt undele cerebrale?

Undele cerebrale sunt produse in momentele in care masele de neuroni counica intre ei prin aceste impulsuri electrice.

Aceste unde se schimba in relatie directa cu ceea ce gandim, simtim sau facem intr-un anumit moment. Starile de oboseala, de visare sau de relaxare sunt asociate cu dominanta undelor cu frecventa joasa , pe cand starile de agitatie sau de alerta sunt asociate cu undele de frecventa inalta.

De asemenea, este important de mentionat fenomenul in urma caruia undele cerebrale de sincronizeaza.

Aceasta sincronizare a fost asociată cu trairea subiectiva a conexiunii sociale, a implicarii și a cooperarii, precum și cu experiențe de coeziune socială și „fuziune de sine”.

Studiile comportamentale în domniul psihologiei au subliniat constant modul in care sincronia în timpul acțiuniilor in comun (precum echilibrul in grup, mersul sau diferitele forme de dans) promovează cooperarea, ancorarea sociala, apartenenta și crește empatia, simpatia, raportul și comportamentul prosocial.

Sincronizarea apare in relatia de cuplu, relatiile apropiate cu prietenii, sau in cadrul sistemului familial. Actul simplu de a tine mana persoanei iubite activeaza aceasta sincrinozare in cuplu. De asemenea, momentele in care parintii se implica activ in viata copilului-prin joaca, citit de povesti, atingeri sau discutii, duc la sincronizarea cerebrala a tuturor mebrilor familiei, promovand astfel cooperarea, atasamentul securizant si comportamentul prosocial.

  • Ce fel de unde emite creierul nostru si cand?
  • Undele DELTA ( 0.5-4 Hz)-SOMN PROFUND, FARA VISE

Aceste unde sunt lente si puternice. Sunt caracterizate de o frecventa joasa si profunda, asemanatoare batailor de toba. Activitatea undelor delta este mai crescuta la femei, aceasta caracteristica fiind specifica tuturor mamiferelor. In timpul somnului fara vise- somnul asociat cu undele delta- neuronii sunt inhibati de acidul gamm amino-butiric –GABA (asociat cu relaxarea).

Functiile undelor delta sunt asociate cu:

  • Relaxare completa si stare de liniste
  • Stare de euforie
  • Regenerarea nervoasa
  • Efect sedativ, ameliorarea naturala a durerilor prin eliberarea de endorfine
  • Somn de refacere si relaxare profunda
  • Sentiment puternic de calm, stare redusa de iritabilitate sau nervozitate
  • Reducere naturala a stresului si a durerii, memorie imbunatatita, invatare si rezolvare de probleme la nivel subconstient

Disfunctii ale undelor delta sunt asociate cu o gama larga de dezechilibre precum:

  • Parasomnii
  • Schizofrenia
  • Parkinson
  • Diabet
  • Fibromialgie
  • Undele THETA (4-8 Hz)- VISARE, PILOT AUTOMAT, INVATARE

Undele theta apar de cele mai multe ori cand dormim sau in starile de mediatie. Expertii in domeniul neurostiintelor sunt de parere ca undele theta sunt cruciale pentru procesare informatiei si formarea memoriei. De asemenea, sunt asociate cu diferite tipuri de invatare, ceea ce poate deveni o metoda de a facilita si optimiza acest proces.

           Functiile undelor theta sunt asociate cu:

  • Relaxare profunda, mediatie, visarea lucida, memorie , concentrare, creativitate;
  • Pace interioara si vindecare emotionala
  • Vizualizare creativa
  • Activarea lobului frontal-asociat cu un nivel ridicat de creativitate
  • Rezolvarea de probleme la nivel subconstient-intuitie, ghidaj interior
  • Stare redusa de teama, respiratia profunda, relaxarea plamanilor
  • Stabilitate si echilibru

Disfunctii ale undelor theta sunt asociate cu:

  • Depresie
  • Tulburari de invatare
  • Undele ALPHA (8-12 Hz)-RELAXARE SI INCARCARE

Alpha este starea de repaos a creierului nostru. Se refera la „puterea prezentului la capacitatea de a fi coordonat, calm, prezent. Undele alpha sunt dominante in moemente de reflexie, cand avem un flux linistit al gandurilor.

Functiile undelor alpha sunt asociate cu:

  • Relaxare si concentare;
  • Imbunatatire a conexiunii minte-corp
  • Nivel redus de stres si anxietate
  • Stabilitate mintala
  • Imbunatateste invatarea
  • Imbunatateste vizualizarea
  • Eliberarea de serotonina-reglare a dispozitiei, echilibru, stare de bine

              Disfunctii ale undelor alpha sunt asociate cu:

  • Depresia- fiind in cercetare pentru posibile tratamente cu unde alpha
  • Undele BETA (12-38 Hz)- REZOLVAREA DE PROBLEME SI ANGRENAREA

Undele cerebrale beta sunt prezente in starea normală de veghe a conștiinței , când atenția este îndreptată către sarcini cognitive și lumea exterioară. Beta apare atunci când suntem atenți, atenți, angajați în rezolvarea problemelor, judecată, luarea deciziilor sau activitate mintală concentrată.

Functiile undelor beta sunt asociate cu

  • Invatare activa, focus crescut
  • Stare de alerta si vigoare
  • Imbunatateste abilitati mintale precum IQ, atentie, focus
  • Imbunatatiri relevante la nivel de memorie, citit, planificare, abilitati matematice

                     Disfunctii ale undelor beta sunt asociate cu

  • ADHD
  • ADD
  • Undele GAMMA (38-42 Hz)- CONCENTRARE INTENSA SI INVATARE

Undele cerebrale Gamma sunt cele mai rapid unde cerebrale ( au o frecvență înaltă, similara cu cea a flautului) și se ocupa cu procesarea simultană a informațiilor din diferite zone ale creierului. Undele cerebrale Gamma transmit informația in mod rapid. Pentru a accesa gama, mintea trebuie să fie liniștită . Cercetătorii au descoperit aocierea stările de iubire universală, altruism și „virtuți superioare”. cu toate astea, modul precis in care este generată rămâne un mister. Se speculează că ritmurile gamma modulează percepția și conștiința și că o prezență mai mare a gama se referă la conștiința extinsă și la apariția spirituală.

Functiile undelor gamma sunt asociate cu

  • Eliberarea de endorfine
  • Eliberarea de beta-endorfine si aparitia efectelor anxiolitice
  • Procesare a informatiilor la nivel inalt
  • Pot fi vazute ca imbunataire a beneficiilor undelor beta

Cum folosim undele cerebrale si dominanta lor pentru a ne imbunatati viata?

Aici introducem , in primul rand, notiunea de tonuri sau pulsuri binaurale.

Tonul binaural este o iluzie auditivă cauzată de ascultarea a două tonuri de frecvență ușor diferite, unul la fiecare ureche. Diferența de frecvențe creează iluzia unui al treilea sunet – ca o bataie ritmica. Neuronii din întregul creier încep să trimită mesaje electrice în același ritm cu bătăile rezultate in urma iluziei auditive.

  • Tehnici de relaxare si sport
  • Muzica si tonuri binaurale
  • Iertare si recunostinta
  • Ritual echilibrat de odihna si somn
  • Exercitii de imaginatie si vizualizare
  • Evitarea luminii albastre emise de ecrane
  • Tehnici de control atentional
  • Meditatia
  • Neurofeedback

Bibliografie:

  1. Brain-to-brain synchronization across two persons predicts mutual prosociality  Yi HuYinying HuXianchun LiYafeng PanXiaojun ChengSocial Cognitive and Affective Neuroscience, Volume 12, Issue 12, December 2017, Pages 1835–1844
  2. Our brains synchronize during a conversation, July 20, 2017 , source SINC
  3. Neuronal oscillations in cortical networks György Buzsáki 1Andreas Draguhn
7777 semne

Cei 7 factori nocivi cu impact puternic negativ asupra neuroplasticitatii si dezvoltarii sanatoase a creierului copilului

Neuroplasticitatea se refera, in mare, la capacitatea noastra, ca fiinte umane, de invatare si dezvoltare intr-o directie sau alta. Gradul de plasticitate al creierului este maximal in primii doi ani de viata, timp in care in creierul nostru se formeaza cel mai mare numar de sinapse.

Factorii genetici si mediul au un aport esential in formarea copilului ca individ. Desi genetica predispune, mediul are ultimul cuvant de spus in definitivarea abilitatilor si structurilor neuronale si de personalitate ale copilului.

Vom enumera mai jos cei 7 factori principali care duc la dezechilibre grave in dezvoltarea si neuroplasticitatea creierului:

  • Relatia abuziva parinte-copil copilul este dependent de parinti pentru o lunga perioada de timp de la nastere. Instinctul de supravietuire este puternic corelat cu atasamentul de apartinatori. Comportamentele abuzive ale parintilor – neglijare, lipsa atingerii, violenta verbala si fizica sau abuzurile de natura sexuala – initiaza efecte auspra dezvoltarii creierului care persista pe tot parcursul vietii. Ariile corticale asociate cu impactul devastator al relatiei deficitare cu apartinatorii sunt: hipocampul-implicat in memorie, cognitie, orientare in spatiu, amigdala-implicata in reglarea emotionala, dar si structurile prefrontale-implicate in reglarea agresivitatii, comportamentul prosocial, exprimarea personalitatii. Cercetarile referitoare la impactul negativ al abuzului parental asupra celorlate arii corticale sunt in desfasurare.
  • Regimul alimentar deficitar – este bine stiuta si general acceptata importanta aportului caloric si proteic in functionarea armonioasa a organismului uman. Corpul se dezvolta atunci cand are parte de nutrientii necesari, prin urmare si creierul se supune unui set de reguli identic. Spre exemplu, deficienta de colina poate avea efecte devastatoare asupra creierului copilului. Colina este implicata in productia de Acetilcolina si se regaseste in seminte, mazare, peste, galbenus, etc. Acest neurotransmitator este implicat in cognitie si funtionare motorie, deficienta ducand la retard, dificultati ale memoriei, slabiciune musculara si afectiuni ale dezvoltarii hipocampale si ale neocortexului. Lipsa aportului de minerale si vitamine a fost corelata cu dezechilibre ale dispozitiei si agresivitate, dar si cresterea nivelului de stress.
  • Stresul – efectul nociv al stresului, chiar si in viata adultilor este bine cunoscut. In ceea ce priveste dezvoltarea copiilor, prezenta stresului duce la aparitia comportamentelor maladaptative si psihopatologii. Aceste patologii se refera la tulburari ale dezvoltarii cognitive, a limbajului si chiar a capacitatii de reglare comportamentala. Stresul, prin nivelul de corticosteroizi ,afecteaza memoria prin reducerea procesului de neurogeneza si atrofia hipocampala. Nivelul ridicat de adrenalina si noradrenalina poate duce la deficiente de concentrare si atentie, aceste dezechilibre stand la baza tulburarilor comportamentale precum ADHD, ADD , ODD si tulburari de conduita precum agresivitatea. Un nivel ridicat de stres in anii formativi poate duce la stari de anxietate, depresie si PTSD-tulburarea de stres posttraumatic.
  • Dezechilibre ale florei intestinale – sanatatea microbiotei a fost direct corelata in studii anterioare cu tulburari de dezvoltare precum autismul si schizofrenia. Aceste doua dezechilibre au in comun infectiile cu patogeni microbiali in timpul perioadei perinatale. Infectiile joaca un rol important nu numai in tulburarile enumerate mai sus, dar si in dezvoltarea creierului si a comportamentelor. Microbiota are efect direct asupra cailor de semnalizare la nivelul neuronilor si a formarii sinaptice.
  • Medicatia psihoactiva – expunerea la diverse tipuri de medicatie psihoactiva a copilului in perioadele pre- si postnatala au dovedit ca exercita un efect nociv direct asupra dezvoltarii structurilor cerebrale prefrontale si comportamentelor ulterioare asociate. Structurile prefrontale sunt responsabile de functiile cognitive superioare, precum capacitatea de planificare, de control a agresivitatii si impulsurilor, capacitatea de exprimare a personalitatii, samd. Aceste efecte pot fi de lunga durata sau chiar permanente si pot influenta capacitatea plastica la varsta adulta.
  • Lipsa relatiilor cu semenii – relatiile sociale in primii ani de viata sunt cruciale pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Prin joaca, copilul achizitioneaza competentele sociale necesare in viata de adult. Lipsa expunerii contextelor sociale si jocurilor cu semenii poate duce la dezechilibre comportamentale si dezechilibre ale dezvoltarii celor doua arii corticale implicate in comportamentul moral si prosocial – Cortexul Prefrontal Medial-mPFC si Cortexul Orbitofrontal-OFC.
  • Deprivarea experientelor senzoriale si motorii – privarea copilului de experiente senzoriale si motorii cat mai variate

Diversitatea experientelor senzoriale si motorii in primii 6 ani de viata ai copilului si expunerea sa la cat mai multi stimuli variati produc schimbarile plastice necesare dezvoltarii sanatoase a creierului. Odata depasite perioadele critice, capacitatea de asimilare scade drastic, efectele nocive fiind prezente tot restul vietii. Relatia dintre plasticitatea sinaptica si dezvoltarea comportamentelor este dificila si complexa, insa calitatea experientelor timpurii au un efect foarte puternic asupra functionarii si organizarii creierului.

Concluzii

  • Factorii de mediu au un impact major in dezvoltarea neurologica si comportametala a copilului;
  • Lipsa nutrientilor duce la dezechilibre comportamentale persistente;
  • Dezechilibrele microbiotei sunt corelate direct cu patologii psihologice si neurologice;
  • Stresul din anii formativi poate avea un impact greu reversibil asupra copilului;
  • Medicatia psihoactiva trebuie redusa la minim, aceasta fiind o sursa principala de toxicitate;
  • Copilul are nevoie de stimulare senzoriala si motorie in special in primii ani de viata;
  • Datorita vulnerabilitatii copilului, parintii trebuie sa fie foarte atenti la comportamentul propriu;

Bibliografie

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15036425/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3622463/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19847066/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3864123/

123456

Cum se dezvolta creierul copiilor? Neuroplasticitatea, termenul cheie in dezvoltarea armonioasa a copilului

  • Dezvoltarea neuronala si notiunea de neuroplasticitate

     Creierul nostru este un organ uimitor. Pe masura ce aflam mai multe detalii de-a lungul anilor, nu putem decat sa fim surprinsi de abilitatile, eficienta, functiile si dezvoltarea acestuia. De la formarea placii neurale in stadiul embrionar, la tubul neural si apoi la Sistemul Nervos Central, creierul este in continua transformare si evolutie. Aceasta evolutie are caracter ordonat si secvential. Neurogeneza, procesul prin care se nasc noi neuroni, este urmata de proliferare neuronala, migratie, crestere axonala si formare a sinapselor. Toate aceste procese au loc in perioada intrauterina, sinaptogeneza si mielinizarea fiind prezente dupa nastere si pana la varsta de 2 ani. Majoritatea proceselor postnatale implica, in principal, cresterea marimii, volumului neuronilor si maturizarea conexiunilor sinaptice.

  • Ce este neuroplasticitatea?

Termenul de neuroplasticitate vine de la grecescul „plastikos”, care inseamna „a forma”.  Acest proces se refera la schimbarile structurale si functionale rezultate in urma educatiei si experientei. Una din functiile principale ale creierului se refera la interiorizarea informatiilor venite din mediu si dezvoltarea mecanismelor de adaptare prin invatare. Descoperirile din ultimii ani duc la evidentierea caracterului dinamic si flexibil al creierului, schimbarea fiind un proces care se deruleaza constant de-a lungul vietii umane.

      La nastere, fiecare neuron prezinta 7500 de conexiuni. Acestea cresc rapid in primii doi ani de viata, ajungand la formarea a 700 de sinapse pe secunda. Comparativ cu numarul sinapselor unui adult, copilul de 2 ani are de cel putin doua ori mai multe. Procesul prin care se elimina anumite sinapse si pastreaza altele se numeste pruning sinaptic-moartea celulara programata sau apoptoza.

  • Care sunt criteriile de selectie in procesul de pruning sinaptic?

       Criteriul principal al selectiei conexiunilor sinaptice este, in mare, adaptarea la mediu. Astfel, vor fi pastrate acele sinapse care sunt asociate comportamentelor necesare adaptarii la conditii din mediul social, cultural sau familial. In functie de atmosfera familiala – securizanta sau abuziva – copilul invata acele comportamente care il ajuta sa faca fata la tot ce traieste.

Mecanismele ­neuroplasticitatii sunt LTP-potentarea pe termen lung si LTD-deprimarea pe termen lung. Aceste principii au fost postulate pentru prima data de neurofiziologul de origine canadiana Donald Hebb.

Potentarea pe termen lung sau LTP este procesul prin care sunt fixate comportamente sau ganduri. Legaturile sinaptice devin mai puternice de-a lungul timpului prin activarea potentialelor de actiune-impulsuri electrice care faciliteaza comunicarea intre neuroni. Potentarea pe termen lung creste cantitatea de neurotransmitatori eliberata si numarul de receptori ai acestora. De asemenea, influenteaza dimensiunea spinilor dendritici si a prelungirilor axonale.

Deprimarea pe termen lung sau LTD este procesul prin care sunt eliminate directii de dezvoltare-comportamente, abilitati sau ganduri. O sinapsa este redusa pana la eliminarea completa prin lipsa prezentei potentialelor de actiune – nu sunt accesate comportamentele sau informatiile asociate cu aceste sinapse.

  • Neuroplasticitatea si perioadele critice

Creierul este foarte imatur imediat dupa nastere. Procesul de maturizare a creierului se incheie in jurul varstei de 20-24 de ani.

De-a lungul acestui proces exista perioade critice in care nivelul neuroplasticitatii este foarte mare.  Anumite experiente care au loc in aceste perioade vor avea un impact crucial asupra dezvoltarii sau invatarii, rezultand in comportamente adaptative la conditiile mediului din acele momente. In conditiile in care copilul este privat de stimulii necesari invatarii din perioadele critice de dezvoltare, expunerea acestuia ulterior la acei stimuli va avea un efect mult mai redus. Odata cu trecerea perioadei critice, creierul este foarte probabil sa nu mai dispuna niciodata de aceeasi abilitate de a genera schimbari atat de mari.

De exemplu, perioada critica in care un copil achizitioneaza limbajul sunt primii 6 ani de viata, aceasta abilitate fiind in constanta scadere de-a lungul urmatorilor 6. Lipsa comunicarii constante si eficiente cu copilul in primii 6 ani duce nu numai la scaderea capacitatii de verbalizare, dar si la imaturitatea sistemelor cerebrale ale limbajului.

Neuroplasticitatea este maximala in primii ani, continuand intr-un ritm mai din ce in ce mai redus de-a lungul intregii vieti.

Experientele senzoriale, stimularea cognitiei, a memoriei si a limbajului din primii ani ai vietii stimuleaza sinaptogeneza, conectivitatea neuronala si mielinizarea.

  • Tipuri de neuroplasticitate la copii

Exista patru tipuri principale de neuroplasticitate la copii:

  • Neuroplasticitatea adaptativa – creste nivelul de dezvoltare a abilitatilor si capacitatea de vindecare dupa diverse leziuni
  • Neuroplasticitatea afectata – asociata cu deficiente cognitive ale tulburarilor genetice sau dobandite
  •  Neuroplasticitatea excesiva – duce la dezvoltarea comportamentelor si circuitelor neuronale maladaptative care genereaza tulburari neurologice
  • Plasticitatea – creste nivelul de vulnerabilitate al creierului la diferite leziuni.

Concluzii

  • Creierul nostru are un caracter plastic, fiind capabil de schimbari oricand de-a lungul vietii;
  • Sinapsele sunt modul in care neuronii comunica si sunt asociate cu ganduri, comportamente sau reactii emotionale;
  • In primii doi ani de viata avem cel mai mare numar de sinapse;
  • Pastram si intarim acele sinapse care ne ajuta sa ne adaptam la mediul familial;
  • Plasticitatea este procesul prin care creierul se dezvolta sanatos si se schimba prin invatare;
  • Copiii au perioade critice in care capacitatea de invatare si dezvoltare -neuroplasticitate – este maximala;
  • Odata ce aceste perioade critice trec fara stimularea necesara, o mare parte din achizitii nu pot fi recuperate pe deplin;
  • Copiii au nevoie de stimulare auditiva, vizuala, somatica, motorie in primii ani de viata pentru a se dezvolta;

Bibliografie